Metroul este esențial pentru funcționarea marilor orașe, chiar dacă aglomerația, zgomotul și stațiile supraaglomerate pot transforma uneori călătoria într-o experiență obositoare. Pe măsură ce populația urbană crește, sistemele de transport public eficiente devin tot mai importante pentru mobilitatea locuitorilor și a vizitatorilor, relatează CNN.

Rețelele de metrou sunt însă foarte diferite de la un oraș la altul. Unele păstrează tuneluri construite în secolul al XIX-lea, altele impresionează prin viaducte metalice, iar cele mai noi folosesc trenuri automatizate și stații proiectate după principii moderne de arhitectură și funcționalitate.

Dincolo de dimensiuni și de numărul de pasageri, aceste sisteme au în comun infrastructura complexă și rolul pe care îl joacă în dezvoltarea orașelor. Iată 18 dintre cele mai remarcabile rețele de metrou din lume.

Metroul din Londra

Inaugurat în ianuarie 1863, metroul londonez a fost primul sistem feroviar subteran din lume. Primele trenuri circulau cu aburi între Paddington și Farringdon, iar rețeaua s-a extins treptat, ajungând la 272 de stații, 11 linii și aproximativ 400 de kilometri de cale ferată.

Peste patru milioane de londonezi și turiști folosesc zilnic sistemul cunoscut drept „Tube”. În mod surprinzător, aproximativ 55% din rețea se află la suprafață, iar liniile ajung și în comitatele învecinate Essex, Hertfordshire și Buckinghamshire.

Metroul londonez este mai mult decât o infrastructură de transport. Emblema sa circulară, în culorile roșu, alb și albastru, a devenit un simbol recunoscut la nivel internațional, iar arhitectura și designul stațiilor au influențat evoluția transportului urban timp de peste un secol.

Metroul din Beijing

Deschis în 1971, metroul din Beijing s-a dezvoltat rapid și a devenit una dintre cele mai mari și mai aglomerate rețele din lume. Sistemul are 27 de linii, inclusiv una cu tehnologie Maglev, și aproximativ 490 de stații, care deservesc capitala Chinei și zonele învecinate.

Rețeaua se întinde pe aproximativ 907 kilometri și gestionează, în medie, aproape zece milioane de călătorii pe zi. În 2025, numărul total al călătoriilor a ajuns la 3,6 miliarde, potrivit datelor citate de publicația China Daily.

Șase dintre linii sunt complet automatizate, trenurile circulând fără mecanic. Pe măsură ce orașul continuă să crească, autoritățile extind rețeaua pentru a conecta și mai multe zone suburbane.

Tarifele pornesc de la aproximativ 0,40 dolari pentru o călătorie de până la 6,4 kilometri. Copiii sub o anumită înălțime, persoanele în vârstă și mai multe categorii de beneficiari, inclusiv veteranii și persoanele cu dizabilități, pot călători gratuit în condițiile prevăzute de sistem.

Metroul din Copenhaga

Metroul din capitala Danemarcei nu este nici cel mai vechi, nici cel mai lung din lume, dar se remarcă prin curățenie, design și funcționare continuă. Trenurile automatizate circulă 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, deservind 39 de stații.

Deschis în 2002, sistemul a transportat peste un miliard de pasageri de la inaugurare și a fost desemnat în repetate rânduri drept unul dintre cele mai bune metrouri din lume de către profesioniștii din domeniul transportului feroviar.

Designul său reflectă principiile scandinave: simplitate, funcționalitate și utilizarea eficientă a spațiului. Rețeaua are patru linii, care fac legătura cu autobuzele, trenurile de suprafață și infrastructura pentru biciclete.

Trenurile sunt relativ scurte, dar circulă la intervale foarte mici, de aproximativ două minute în cea mai mare parte a zilei. Absența mecanicului le permite pasagerilor aflați în primul vagon să privească direct înainte, o experiență apreciată în special de copii.

Metroul din Paris

Inaugurat în 1900, metroul parizian este unul dintre cele mai recognoscibile sisteme de transport urban din lume. Rețeaua cuprinde 16 linii și 308 stații, concentrate în mare parte în interiorul orașului.

Unele dintre cele mai spectaculoase priveliști pot fi admirate de pe segmentele supraterane ale liniilor 1, 2, 5 și 6. Trenurile traversează Sena în apropierea Turnului Eiffel sau trec pe viaducte metalice deasupra străzilor și acoperișurilor Parisului.

Metroul face parte din identitatea culturală a capitalei franceze. Intrările proiectate de arhitectul Hector Guimard, în stil Art Nouveau, sunt cunoscute la nivel internațional, iar unele stații au un design distinctiv. Arts-et-Métiers, de exemplu, are un aspect inspirat de universul steampunk, în timp ce stația Cité impresionează prin arhitectura sa.

Parisul investește în extinderea și modernizarea rețelei, inclusiv prin introducerea unor linii automatizate. În același timp, pe unele trasee continuă să circule trenuri mai vechi, ale căror uși sunt acționate manual.

Metroul din Tokyo

Într-o metropolă care găzduiește aproximativ 37 de milioane de oameni în zona sa urbană extinsă, transportul public este indispensabil. Rețeaua feroviară din Tokyo este una dintre cele mai dense și mai complexe din lume.

Sistemul de metrou propriu-zis este împărțit între două rețele distincte: Tokyo Metro și Toei Subway. Împreună, acestea au 13 linii și 286 de stații, care deservesc numeroase cartiere importante ale capitalei japoneze.

Metroul din Tokyo este cunoscut pentru frecvența trenurilor și respectarea strictă a orarelor. În perioadele de vârf, însă, unele stații și garnituri sunt extrem de aglomerate. De aici provine și imaginea angajaților cunoscuți drept oshiya, care îi ajută pe călători să urce în trenurile deja pline.

Pentru a facilita deplasarea turiștilor, operatorii au introdus indicatoare în mai multe limbi, coduri de culori și numere pentru stații. În unele dintre ele, melodiile difuzate înainte de plecarea trenurilor pot ajuta călătorii obișnuiți să identifice locul în care se află.

Metroul din Seul

Metroul din Seul este adesea dat drept exemplu pentru eficiență, siguranță și integrarea tehnologiei în transportul public. De la inaugurarea primei linii, în 1974, sistemul s-a extins considerabil și deservește zilnic milioane de pasageri.

Rețeaua principală cuprinde nouă linii și se întinde pe aproximativ 327 de kilometri, în timp ce sistemul extins, care include mai mulți operatori, ajunge la aproximativ 1.300 de kilometri.

Printre caracteristicile sale se numără accesul la internet și semnalul telefonic în stațiile subterane și în trenuri, ecranele instalate în vagoane și sistemele de climatizare. Unele garnituri dispun inclusiv de scaune încălzite, pentru confortul pasagerilor în timpul iernii.

Curățenia, tarifele relativ accesibile și conexiunile cu numeroase zone ale orașului au transformat metroul din Seul într-un model studiat de specialiștii în transport urban din alte țări.

Metroul din New York

Metroul din New York este strâns legat de viața socială, economică și culturală a orașului. Sistemul funcționează permanent, 24 de ore pe zi, pe tot parcursul anului.

Cu aproximativ 1.070 de kilometri de traseu, 25 de linii și 472 de stații, este cea mai mare rețea de metrou din America de Nord. Într-o zi obișnuită, transportă aproximativ patru milioane de pasageri.

O particularitate a sistemului este folosirea simultană a trenurilor locale, care opresc în toate stațiile, și a trenurilor expres, care sar peste unele opriri pentru a reduce timpul de călătorie. Rețeaua deservește cartierele Manhattan, Bronx, Queens și Brooklyn, în timp ce Staten Island are un sistem feroviar separat.

Deși este cunoscut drept metrou, o parte importantă a traseelor se află la suprafață, pe viaducte metalice devenite emblematice pentru peisajul urban și pentru numeroase filme americane.

Prima linie s-a deschis în 1904, iar un bilet costa atunci cinci cenți. Tariful menționat în articolul-sursă este de trei dolari, iar metroul rămâne una dintre cele mai rapide modalități de a traversa orașul.

Metroul STC din Ciudad de México

Ciudad de México se confruntă de mult timp cu ambuteiaje și poluare, iar metroul reprezintă una dintre principalele alternative la transportul rutier.

Inaugurat în 1969, sistemul STC are 12 linii, 195 de stații și peste 225 de kilometri de cale ferată. Dintre stații, 115 sunt subterane.

O particularitate tehnică a metroului este folosirea unor trenuri cu anvelope de cauciuc montate pe roți de oțel, o soluție care asigură o deplasare mai lină și mai silențioasă. Sistemul este asemănător celui utilizat pe unele linii ale metroului din Paris și a fost ales inclusiv pentru condițiile geologice ale orașului, expus riscului de cutremure.

Metroul a rezistat cutremurului din 1985, iar rețeaua continuă să joace un rol important în mobilitatea populației. Într-un oraș marcat de diferențe economice pronunțate, transportul subteran este folosit de oameni din categorii sociale diverse.

Tariful indicat în materialul-sursă este de cinci pesos, echivalentul a aproximativ 27 de cenți de dolar, ceea ce face din metrou una dintre cele mai ieftine modalități de deplasare în capitala mexicană.

Mass Rapid Transit din Singapore

Rețeaua Mass Rapid Transit (MRT) din Singapore a fost inaugurată în 1987 și este prezentată drept cel mai vechi sistem de metrou din Asia de Sud-Est.

Sistemul s-a dezvoltat într-un oraș-stat dens populat, în care costurile ridicate ale terenurilor au făcut ca realizarea infrastructurii să fie deosebit de scumpă. Potrivit datelor din materialul-sursă, investițiile în construcția rețelei ajunseseră la 111,5 miliarde de dolari până în 2021.

MRT are șase linii și aproximativ 246 de kilometri de traseu. O mare parte a rețelei este supraterană, însă unele dintre liniile mai noi circulă prin tuneluri. Anumite stații au fost proiectate și pentru a putea funcționa ca adăposturi publice în situații de urgență.

Sistemul este cunoscut pentru curățenie și punctualitate. Pentru menținerea acestor standarde, fumatul, consumul de alcool și mâncatul sunt interzise în stații și în trenuri. Interdicția privind alimentele se aplică inclusiv durianului, un fruct popular în regiune, cunoscut pentru mirosul său puternic.

U-Bahn din Berlin

Capitala Germaniei are una dintre cele mai bine integrate rețele de transport urban din Europa. Prima linie de U-Bahn a fost inaugurată în 1902, iar dezvoltarea sistemului a fost influențată de evenimentele istorice care au marcat orașul, de la Al Doilea Război Mondial până la divizarea din timpul Războiului Rece.

Trenurile galbene ale metroului berlinez circulă atât pe viaducte metalice, deasupra străzilor, cât și prin tuneluri subterane. Traversarea podului Oberbaum cu linia U1 este una dintre experiențele reprezentative ale transportului public din Berlin.

În prezent, rețeaua U-Bahn are nouă linii și 175 de stații și transportă peste 1,5 milioane de pasageri pe zi.

Metroul este completat de S-Bahn, sistemul feroviar urban care deservește distanțe mai mari și face legătura între centrul orașului, cartierele periferice și regiunea înconjurătoare. Traseul suprateran Stadtbahn trece pe lângă unele dintre cele mai cunoscute repere ale Berlinului, între care gara centrală și Alexanderplatz.

Conexiunile cu autobuzele și tramvaiele transformă rețeaua într-un sistem integrat, care deservește întregul oraș.

Metroul din Moscova

Metroul din Moscova este cunoscut atât pentru dimensiunile sale, cât și pentru arhitectura impresionantă a unor stații. Construite în perioada sovietică, numeroase stații au fost decorate cu marmură, candelabre, mozaicuri și sculpturi care omagiază muncitorii, țăranii și soldații.

Rețeaua a fost concepută pentru a asigura transportul unui număr mare de oameni, dar și pentru a oferi protecție în cazul unor atacuri aeriene. Unele stații au fost construite la adâncimi considerabile și pot funcționa ca adăposturi.

Extinderile realizate în secolul XXI au dus rețeaua la 14 linii, la care se adaugă linia circulară Koltsevaya și linia Big Circle, cu o lungime de aproximativ 58 de kilometri.

Metroul are circa 543 de kilometri de traseu și 309 stații, potrivit cifrelor prezentate în materialul-sursă. Sistemul transportă milioane de pasageri în fiecare zi și se numără printre cele mai aglomerate rețele de metrou din lume.

Metroul din Glasgow

Metroul din Glasgow este unul dintre cele mai neobișnuite sisteme din lume. Are o singură linie circulară, care leagă centrul orașului de cartierele situate de o parte și de alta a râului Clyde.

Inaugurat în 1896, a fost al treilea sistem de metrou din lume, după cele din Londra și Budapesta. Traseul său are puțin peste zece kilometri și este format din două tuneluri în care trenurile circulă în sensuri opuse.

Inițial, garniturile erau trase cu ajutorul unor cabluri. Sistemul a fost electrificat în 1935, iar între 1977 și 1979 a fost închis pentru o reconstrucție amplă.

Trenurile portocalii au dat naștere poreclei „Clockwork Orange”, inspirată de culoarea lor și de titlul romanului lui Anthony Burgess. Garniturile actuale sunt albe, iar rețeaua trece printr-o nouă etapă de modernizare, care include introducerea unor trenuri construite în Elveția și trecerea la operarea complet automatizată.

Metroul din Shanghai

Shanghai, unul dintre principalele centre financiare și comerciale ale Chinei, și-a dezvoltat rapid rețeaua de transport public în ultimele decenii.

Inaugurat în 1993, metroul are în prezent 21 de linii, care deservesc 14 dintre cele 16 districte ale orașului și zonele învecinate. Rețeaua depășește 820 de kilometri și cuprinde 508 stații, fiind una dintre cele mai mari din lume.

Autoritățile au în plan extinderea sistemului, cu obiectivul de a ajunge la aproximativ 1.000 de kilometri de traseu și 25 de linii în intervalul 2028–2030. Proiectele urmăresc să îmbunătățească accesul la transportul public în zonele aflate în dezvoltare.

Metroul din Shanghai transportă peste zece milioane de pasageri pe zi. Recordul de călătorii într-o singură zi a fost stabilit la 8 martie 2024, când au fost înregistrate 13,4 milioane de deplasări.

Dimensiunea rețelei reflectă nevoile unui oraș cu peste 30 de milioane de locuitori în zona metropolitană.

Metroul din Kiev

Metroul din Kiev are o importanță deosebită pentru transportul public, dar și pentru protecția civilă. La fel ca alte rețele construite în perioada sovietică, unele dintre stațiile sale au fost proiectate astfel încât să poată fi folosite ca adăposturi.

Planurile pentru construirea unui metrou în capitala Ucrainei datează din 1884, însă prima linie a fost inaugurată abia în noiembrie 1960. Kievul a devenit astfel al treilea oraș sovietic cu metrou, după Moscova și Sankt Petersburg.

După independența Ucrainei, rețeaua a continuat să se extindă și a ajuns la trei linii, cu o lungime totală de aproximativ 68 de kilometri, care deservesc cele zece districte ale orașului.

După invazia rusă pe scară largă din februarie 2022, funcția de adăpost a devenit esențială. Potrivit materialului-sursă, 47 dintre cele 52 de stații sunt desemnate drept adăposturi antiaeriene publice. În primele zile ale invaziei, zeci de mii de locuitori au căutat protecție în stațiile subterane.

Stația Arsenalna, situată la aproximativ 105 metri sub nivelul solului, a fost mult timp considerată cea mai adâncă stație de metrou din lume. Rețeaua continuă să funcționeze în pofida atacurilor, asigurând transportul locuitorilor într-un oraș afectat de război.

Metroul „L” din Chicago

Sistemul de transport rapid din Chicago, cunoscut drept „L”, este una dintre imaginile emblematice ale orașului american. Denumirea vine de la termenul englezesc elevated, care face trimitere la numeroasele trasee construite pe viaducte deasupra străzilor.

Inaugurat în 1897, traseul din centrul orașului, cunoscut sub numele de Loop, trece pe lângă clădiri și prin curbe strânse, devenind un element distinctiv al peisajului urban. Rețeaua s-a extins între timp și include opt linii, 145 de stații și aproximativ 166 de kilometri de traseu, cu porțiuni supraterane, subterane și la nivelul solului.

Sistemul a apărut în numeroase filme și seriale, printre care „The Blues Brothers” și „Ferris Bueller’s Day Off”. În 2005, cititorii publicației Chicago Tribune l-au votat drept una dintre cele șapte minuni ale orașului.

Alături de metroul din New York și cel din Copenhaga, „L” se numără printre puținele sisteme din lume care funcționează 24 de ore pe zi. În 2025, rețeaua a înregistrat peste 138 de milioane de călătorii.

Metroul din Delhi

Capitala Indiei și-a inaugurat prima linie de metrou în 2002, devenind al doilea oraș indian care beneficiază de un asemenea sistem, după Kolkata. Rețeaua s-a extins rapid, pe fondul creșterii populației și al problemelor provocate de aglomerație și poluare.

În prezent, metroul din Delhi are 13 linii, 303 stații și aproximativ 415 kilometri de traseu. Acesta deservește atât capitala, cât și orașele învecinate Faridabad, Gurugram, Noida și Ghaziabad.

În 2025, sistemul a înregistrat peste 2,3 miliarde de călătorii, potrivit datelor citate în materialul-sursă, ceea ce îl plasează printre cele mai utilizate rețele de transport public din lume.

Trenurile moderne și conexiunile cu zonele periferice au contribuit la reducerea dependenței de autoturisme. Potrivit Institutului Central de Cercetare Rutieră din India, utilizarea metroului le economisește navetiștilor aproximativ 66 de minute pe zi, comparativ cu deplasarea cu mașina.

Rețeaua de transport public MTR din Hong Kong

Rețeaua MTR din Hong Kong este considerată un model de eficiență și punctualitate. Într-un teritoriu cu zone urbane foarte dense, insule și relief montan, dezvoltarea infrastructurii feroviare a presupus provocări tehnice considerabile.

Sistemul a început să fie dezvoltat în 1975 și și-a construit o reputație pentru fiabilitatea serviciilor. Potrivit unei cifre citate în materialul-sursă, rata de punctualitate a ajuns la 99,9%.

Rețeaua include zece linii principale, care leagă Insula Hong Kong, Kowloon și Noile Teritorii. Aceasta cuprinde și legătura rapidă Airport Express, către aeroportul internațional, precum și linia care deservește parcul Disneyland.

MTR operează peste 240 de kilometri de traseu și 99 de stații, cunoscute pentru curățenie și organizare. Modelul de finanțare al companiei este urmărit de specialiștii în transport public: dezvoltarea unor noi linii a deschis zone suplimentare pentru construcții și investiții, contribuind la finanțarea extinderii rețelei.

Compania și-a extins ulterior activitatea și în afara Hong Kongului, participând la proiecte și operând servicii în China continentală, Suedia, Australia și Marea Britanie, inclusiv pe linia Elizabeth din Londra.

Metroul din Budapesta

Budapesta ocupă un loc important în istoria transportului urban. Deși Londra a inaugurat prima cale ferată subterană din lume, în 1863, aceasta utiliza inițial locomotive cu aburi. Capitala Ungariei a fost cea care a introdus primul sistem de metrou electrificat.

Linia M1 a fost inaugurată în 1896, aducând mai multe inovații pentru epocă, între care iluminatul electric în stații și în vagoane și utilizarea unui sistem de alimentare electrică prin catenară.

Cunoscută drept „Metroul Mic”, linia M1 trece pe sub bulevardul Andrássy, în partea Pest a orașului, și leagă zona centrală de Parcul Orașului. Proiectul inițial urmărea să faciliteze accesul locuitorilor la parc fără a afecta aspectul bulevardului prin instalarea unor linii de tramvai la suprafață.

Deși a fost modernizată de-a lungul timpului, linia păstrează o parte din caracterul său istoric și face parte dintr-o rețea de patru linii, extinsă în special între 1970 și 2014.

Metroul din Budapesta rămâne un exemplu important al evoluției transportului public european, îmbinând infrastructura istorică cu nevoile actuale de mobilitate.