Arheologii au reușit să restrângă lista posibililor candidați pentru identitatea unui bărbat înmormântat în Evul Mediu într-un sarcofag roman descoperit la Westminster Abbey, în Londra.

Mormântul de piatră, găsit în 1869, conține rămășițele unui bărbat care ar fi putut fi unul dintre abații lăcașului de cult din secolul al XI-lea, potrivit unui studiu publicat miercuri în Journal of the British Archaeological Association, citat de Live Science.

Sarcofagul prezintă două elemente care indică perioade istorice diferite. Pe capac este sculptată o cruce anglo-saxonă din secolul al XI-lea, în timp ce baza poartă o inscripție funerară romană din secolul al IV-lea. Descoperirea sugerează că un sarcofag antic a fost reutilizat, câteva secole mai târziu, pentru înmormântarea unei persoane importante din punct de vedere religios.

Un sarcofag roman, reutilizat în Evul Mediu

Sarcofagul a fost descoperit în 1869 de maistrul constructor al Westminster Abbey. Investigațiile ulterioare au indicat că mormântul fusese jefuit în prima parte a secolului al XIX-lea, iar multă vreme specialiștii nu au bănuit că în interior s-ar mai fi păstrat oseminte.

Inscripția romană de pe una dintre laturile sarcofagului poate fi tradusă astfel: „În memoria lui Valerius Amandinus. Valerius Superventor și Marcellus au făcut aceasta pentru tatăl lor”.

În schimb, crucea de mari dimensiuni sculptată pe capac datează din perioada medievală și indică faptul că sarcofagul a fost reutilizat pentru o nouă înmormântare.

Misterul a început să fie elucidat în 2016, când sarcofagul a fost deschis în cadrul unor lucrări de conservare. În interior a fost găsit un schelet aproape complet, descoperire care a oferit indicii importante despre persoana înhumată acolo, potrivit lui Warwick Rodwell, arheolog consultant al Westminster Abbey și autor al studiului.

Deși oasele fuseseră deplasate de-a lungul timpului, iar craniul prezenta o perforație accidentală, specialiștii au stabilit că scheletul aparținea unui bărbat de vârstă mijlocie și de statură medie. Analiza realizată de bioarheologul James Langthorne, de la Pre-Construct Archaeology, a identificat și urme de osteoartrită, două fracturi costale vindecate și gută.

Analizele cu radiocarbon au indicat că bărbatul a murit într-un interval cuprins între anii 987 și 1052, confirmând că sarcofagul roman a fost reutilizat în Evul Mediu.

Cine ar fi putut fi bărbatul înmormântat la Westminster Abbey

Identitatea persoanei rămâne incertă, însă Warwick Rodwell consideră că este vorba, aproape cu certitudine, despre un abate al Westminster Abbey. Dimensiunea și decorul sarcofagului sugerează că bărbatul a beneficiat de o înmormântare importantă, chiar dacă obiectele funerare care ar fi putut oferi indicii suplimentare lipsesc, posibil din cauza jefuirii mormântului.

„Aceasta ne aduce la ultima întrebare importantă: cine a fost îngropat aici?”, a scris Rodwell în studiu.

Pe baza datelor cunoscute despre abații care au condus Westminster Abbey în perioada respectivă, arheologul a restrâns lista la trei persoane: Wulfsige, abate între 988 și 993, Alfwig, care a ocupat funcția între 993 și 1020, și Wulfnoth, abate între 1020 și 1049.

Wulfsige este considerat un candidat puțin probabil, deoarece a părăsit Westminster pentru a deveni episcop în altă parte. Astfel, cercetătorii au rămas cu doi posibili ocupanți ai sarcofagului: Alfwig și Wulfnoth.

„Faptul că Alfwig era deja călugăr la Westminster ar putea constitui un argument în favoarea sa”, a notat Rodwell. Cu toate acestea, dovezile disponibile nu permit stabilirea definitivă a identității bărbatului.

De ce a fost reutilizat un sarcofag roman

Chiar dacă cercetătorii au reușit să restrângă lista candidaților, rămân întrebări despre circumstanțele înmormântării. Reutilizarea unui sarcofag roman din secolul al IV-lea pentru un abate din secolul al XI-lea este neobișnuită, iar Rodwell a subliniat că nu a fost identificat până acum un caz comparabil.

Una dintre explicațiile posibile ar putea fi legată de inscripția funerară. Primul cuvânt, „memoriae”, care înseamnă „în amintirea”, ar putea indica faptul că Valerius Amandinus, persoana pentru care fusese realizat inițial sarcofagul, era un creștin din perioada timpurie.

Potrivit lui Rodwell, Amandinus ar fi putut fi o persoană importantă în Londra romană, însă nu există alte informații cunoscute despre el.

Nici proveniența exactă a sarcofagului nu a fost stabilită. Acesta a fost realizat din calcar extras din Oxfordshire, comitat din sudul Angliei. Arheologul consideră posibil ca sarcofagul să fi fost amplasat inițial într-un mausoleu roman, de unde ar fi fost ulterior scos și transportat în alt loc.

O altă ipoteză este că în apropierea Westminster Abbey ar putea exista încă vestigii romane nedescoperite. „Ar putea exista o vilă din perioada romană și cimitirul aferent undeva în vecinătatea Westminster Abbey, așteptând să fie descoperite”, a scris Rodwell.

Sarcofagul este expus în prezent în Queen’s Diamond Jubilee Galleries, galeriile amenajate în cadrul Westminster Abbey.