România este în top 5 ţări europene cu cele mai mari stocuri de gaze, dar situaţia este cam „albastră” pe continent
Nivelul mediu al stocurilor de gaze pentru la iarnă la nivelul ţărilor europene este de 73,75%, cu România poziționându-se în primele cinci țări europene după procentul de stocare – 85,4%, potrivit datelor integrate ale operatorilor de sistem de transport din Europa. Cu un volum de 28,92 TWh de gaz în depozite (2,75 miliarde mc), România […]

Nivelul mediu al stocurilor de gaze pentru la iarnă la nivelul ţărilor europene este de 73,75%, cu România poziționându-se în primele cinci țări europene după procentul de stocare – 85,4%, potrivit datelor integrate ale operatorilor de sistem de transport din Europa.
Cu un volum de 28,92 TWh de gaz în depozite (2,75 miliarde mc), România depășește media europeană. Procentul plasează țara noastră pe locul al cincilea în Europa, după Polonia (99,21%), Portugalia (95,51%), Italia (88,89%) și Franța (87,22%). Volumul acumulat asigură rezerva internă pentru la iarnă, teoretic oricât de grea ar fi aceasta (bazându-ne pe experienţa anilor trecuţi), întrucât noi, spre deosebire de multe alte ţări, avem şi producţie internă, dar ne bazăm şi pe un import substanţial via Bulgaria.

La polul opus, cifrele indică probleme majore pentru Germania și Ucraina. Germania, cel mai mare consumator industrial al Europei, raportează un grad de umplere de doar 59,96%, având stocați 146,95 TWh de gaz, cel mai mic, de mulţi ani. Nivelul redus înregistrat de prima economie europeană creează vulnerabilități pe piața regional şi poate fi de natură să pună presiune pe preţ. Dacă Germania, dintr-un motiv sau altul, va avea mare nevoie de gaze la iarnă, atunci evident prețurile vor urca.
Situația este mai gravă în Ucraina, unde depozitele sunt pline în proporție de doar 37,05%, reprezentând un volum de 119,01 TWh. Ritmul scăzut de stocare din Ucraina, alături de cel al Marii Britanii (34,88%), situează cele două țări în pragul minim indicat de datele europene. Este de precizat, Ucraina are şi producţie proprie de gaze, dar se bazează preponderent pe importuri, sursa principală fiind Polonia, care stă cel mai bine din toată Europa cu stocurile, depozitele fiind „pline ochi”. Desigur însă, mai contează şi disponibilitatea de a livra gaze către Ucraina şi posibilităţile tehnice pentru transportul efectiv de mari cantităţi către o ţară aflată în plin război.
Apropierea de țintele europene pentru acest an – stabilite de Comisia Europeană la cel puţin 80% grad de umplere a depozitelor variază considerabil pe continent. În timp ce state precum Suedia (85,12%), Spania (76,99%) sau Cehia (77,46%) mențin niveluri medii, decalajul dintre țările din top și cele aflate în dificultate rămâne semnificativ.
Oficial, sezonul de injecţie în subteran se termină la 31 octombrie. După această dată, începe oficial sezonul rece gazier şi, dacă este cazul, extracţia. Nu se poate însă extrage tot. Specificităţi tehnice fac din ce în ce mai dificilă extracţia, pe măsură ce gazul se epuizează din depozit. Spre exemplu, România nu poate trece dincolo de 300 milioane mc rezervă rămasă.
Multiple voci din sfera europeană, presă şi analişti economici, au apreciat că 2026/2027 va fi una dintre cele mai dificile ierni ale Europei, din punct de vedere energetic, întrucât stocurile de gaze sunt la cel mai mic nivel din ultimii cinci ani, iar cantităţi suplimentare, acum, nu prea mai există de unde să aduci. Ruta rusească, via Turcia, este interzisă pentru mare parte din continent, gaze din Orientul Mijlociu nu prea mai vin, daorită problemelor din Strâmtoarea Ormuz, aşa că Europa va trebui să se descurce cu ce are intern – livrări din Norvegia, Olanda şi importuri din nordul Africii, plus GNL american, adus cu metanierele.



Nu există încă comentarii aprobate.