Viața sexuală nu se încheie odată cu înaintarea în vârstă, însă după 50 de ani există câteva aspecte legate de sănătatea sexuală care nu ar trebui ignorate. Riscul unei sarcini scade considerabil, iar după menopauză concepția naturală nu mai este posibilă, însă infecțiile cu transmitere sexuală rămân o problemă indiferent de vârstă, scrie The Guardian.

De fapt, specialiștii atrag atenția că persoanele trecute de 50 de ani ar trebui să acorde mai multă atenție sexului protejat, testării și comunicării cu partenerii, mai ales în contextul în care adulții rămân activi sexual pentru mai mult timp.

Niciun contact sexual nu este complet lipsit de riscuri. Tocmai din acest motiv, American Medical Association folosește încă din anii ’90 expresia „sex mai sigur”, în loc de „sex sigur”.

„Oamenii trăiesc mai mult”, spune dr. Tyler Evans, medic specializat în boli infecțioase și CEO al organizației de sănătate publică Wellness Equity Alliance. La acest lucru se adaugă aplicațiile de dating destinate adulților mai în vârstă și progresele medicale care permit menținerea vieții sexuale pentru mai mult timp.

De ce infecțiile cu transmitere sexuală rămân un risc după 50 de ani

Sarcina devine mult mai puțin probabilă în această etapă a vieții. În anii care preced menopauza, fertilitatea unei femei scade treptat. După menopauză, care apare în medie la 51 de ani, potrivit American College of Obstetricians and Gynecologists, concepția naturală nu mai este posibilă.

În cazul infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS), situația este însă diferită.

„În timp ce ratele ITS s-au stabilizat în rândul persoanelor mai tinere, în cazul celor de 55 de ani și peste acestea sunt în creștere”, spune dr. Sarah Berg, medic obstetrician-ginecolog și fondatoarea platformei de educație despre menopauză Selfority.

Potrivit acesteia, rata infecțiilor cu chlamydia în această categorie de vârstă s-a triplat în ultimul deceniu, cea a gonoreei a crescut de șase ori, iar cazurile de sifilis au înregistrat o creștere și mai mare.

Adulții mai în vârstă pot contracta aceleași infecții cu transmitere sexuală ca persoanele tinere. Problema este că simptomele pot fi uneori confundate cu manifestările altor afecțiuni asociate vârstei, inclusiv menopauza, artrita sau infecțiile urinare. Din acest motiv, diagnosticul și tratamentul pot fi întârziate.

În plus, modificările sistemului imunitar care apar odată cu înaintarea în vârstă pot influența răspunsul organismului la infecții.

Dr. Renee J. Flores, profesor de medicină la McGovern Medical School din cadrul UTHealth Houston și consilier certificat în sănătate sexuală, subliniază însă că riscurile pot fi reduse considerabil prin comunicarea cu partenerii, utilizarea metodelor de barieră și testarea regulată.

De ce cresc cazurile de ITS în rândul persoanelor de peste 55 de ani

Una dintre explicații este relativ simplă: creșterea activității sexuale în rândul persoanelor de peste 55 de ani nu a fost însoțită și de o creștere similară a măsurilor de prevenție.

Lipsa educației sexuale joacă un rol important. Mulți dintre adulții care au astăzi peste 50 sau 60 de ani nu au beneficiat de o educație sexuală adecvată în timpul școlii și pot să nu cunoască riscurile sau simptomele anumitor infecții.

Există și percepția greșită că persoanele mai în vârstă nu sunt active sexual sau că partenerii lor nu au alte contacte sexuale. Din această cauză, testarea poate fi considerată inutilă chiar și atunci când există mai mulți parteneri și contacte sexuale neprotejate.

Aplicațiile de dating au schimbat, la rândul lor, modul în care adulții mai în vârstă își cunosc partenerii. Spre deosebire de relațiile formate în cadrul unor comunități comune, întâlnirile online presupun adesea că informațiile despre istoricul sexual al unei persoane sunt limitate la ceea ce aceasta alege să dezvăluie.

În același timp, medicii de familie pot presupune că pacienții mai în vârstă nu mai sunt activi sexual și, prin urmare, nu deschid întotdeauna discuția despre sănătatea sexuală.

Un studiu al University of Michigan a constatat că doar 17% dintre adulții mai în vârstă discutaseră despre probleme sexuale cu medicul lor în ultimii doi ani. În 60% dintre aceste conversații, pacientul fusese cel care deschisese subiectul.

Cum poate fi redus riscul după 50 de ani

Testarea regulată este importantă. Recomandările pentru testarea ITS diferă în funcție de vârstă, istoricul și practicile sexuale, simptome și alți factori. Dacă medicul nu aduce în discuție testarea, persoanele active sexual ar trebui să deschidă ele însele subiectul.

În cazul unui cuplu care intenționează să renunțe la prezervativ sau la alte metode de barieră, dr. Berg recomandă ca ambii parteneri să se testeze înainte. Este important de reținut că unele infecții pot avea nevoie de săptămâni sau, în anumite situații, de luni pentru a deveni detectabile prin teste.

Comunicarea cu partenerul este la fel de importantă. Discuțiile despre sănătatea sexuală ar trebui să aibă loc înainte de contactul sexual, nu în momentul respectiv. Printre întrebările relevante se numără existența contactelor sexuale neprotejate în ultimele șase luni și numărul partenerilor sexuali din această perioadă.

Metodele de barieră reduc riscurile. Potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC), prezervativele oferă cel mai ridicat nivel de protecție împotriva ITS transmise prin fluide corporale, deși protecția este doar parțială în cazul infecțiilor care se pot transmite prin contact direct piele pe piele. Prezervativele și foliile de protecție pentru sex oral pot fi utilizate și în timpul contactului oral.

Există și medicamente preventive și vaccinuri. Profilaxia preexpunere împotriva HIV, cunoscută drept PrEP, este disponibilă sub forma unei pastile administrate zilnic sau a unei injecții cu acțiune îndelungată. După o posibilă expunere la HIV, profilaxia postexpunere (PEP) poate fi foarte eficientă dacă este începută în primele 72 de ore.

Vaccinul împotriva HPV este aprobat de FDA până la vârsta de 45 de ani.

În cazul apariției simptomelor unei ITS, contactul sexual ar trebui evitat. Recomandarea se aplică inclusiv în timpul episoadelor active de herpes, atunci când există leziuni vizibile provocate de sifilis sau veruci genitale.

Cum se transmit infecțiile cu transmitere sexuală

Infecții precum chlamydia, gonoreea și HIV se pot transmite atunci când fluidele corporale infectate, inclusiv secrețiile vaginale, sperma, fluidele rectale sau sângele,  intră în contact cu mucoasele. Transmiterea se poate produce în timpul sexului vaginal, anal sau oral.

Pentru femeile aflate după menopauză poate exista un factor suplimentar de risc. Uscăciunea vaginală poate favoriza apariția unor mici sângerări, ceea ce poate crește riscul de transmitere a anumitor infecții, în special a celor virale.

Alte infecții, precum sifilisul, herpesul genital și HPV, se transmit în principal prin contact direct între piele sau mucoase. În aceste situații, nu este necesar un schimb de fluide corporale, iar transmiterea poate avea loc chiar și atunci când persoana infectată nu prezintă simptome vizibile.

Ce presupune testarea pentru ITS

Tipul de test depinde de existența simptomelor și de infecția suspectată.

Un medic poate efectua un panel obișnuit pentru ITS folosind probe de urină sau sânge. Componența acestuia diferă în funcție de medic sau laborator, însă testele frecvente includ chlamydia, gonoreea, sifilisul și HIV.

Pentru femeile aflate la menopauză sau după menopauză este importantă și continuarea screeningului pentru cancerul de col uterin, prin testul Papanicolau, testarea HPV sau ambele, conform recomandărilor medicale aplicabile.

Testarea pentru herpesul genital este recomandată de CDC persoanelor care prezintă simptome active, precum leziuni genitale, sau celor care știu că au fost expuse virusului. Testul pentru herpes nu este întotdeauna inclus într-un panel standard pentru ITS și poate fi necesar să fie solicitat separat.

În anumite situații se pot recolta și probe direct din zonele expuse. Dacă există suspiciunea unei expuneri vaginale, anale sau orale la gonoree ori chlamydia, recoltarea locală poate fi mai sensibilă decât un test de urină. Leziunile active provocate de herpes sau sifilis pot fi, de asemenea, testate direct.

Verucile genitale provocate de HPV sunt diagnosticate, de regulă, prin examinare vizuală.

Hepatitele A, B și C pot fi și ele transmise prin contact sexual, deși transmiterea sexuală a hepatitei C este mai rară. CDC recomandă ca adulții să fie testați pentru hepatitele B și C cel puțin o dată în viață. Există vaccinuri împotriva hepatitelor A și B, dar nu și împotriva hepatitei C.

Care sunt cele mai frecvente simptome ale ITS

Infecțiile cu transmitere sexuală pot provoca simptome foarte diferite.

Senzația de arsură la urinare, secrețiile neobișnuite, durerea în timpul contactului sexual și durerea testiculară pot apărea atât în cazul chlamydiei, cât și al gonoreei. Gonoreea poate provoca și sângerări vaginale neobișnuite.

Sifilisul se poate manifesta inițial printr-o leziune fermă, rotundă și nedureroasă în zona infectată. Herpesul genital poate provoca vezicule dureroase, pline cu lichid, iar primul episod poate fi însoțit de simptome asemănătoare gripei.

HPV nu provoacă, de obicei, simptome, dar poate duce în timp la apariția verucilor genitale sau a unor modificări celulare precanceroase.

În primele două până la patru săptămâni după infectare, HIV poate provoca temporar simptome asemănătoare gripei. Pentru că acestea sunt nespecifice, iar medicii pot lua mai greu în calcul HIV în cazul pacienților mai în vârstă, diagnosticul poate fi uneori întârziat.

Multe ITS pot fi însă complet asimptomatice. Chlamydia, de exemplu, nu provoacă frecvent simptome în cazul femeilor. Din acest motiv, testarea ambilor parteneri înainte de renunțarea la sexul protejat rămâne una dintre cele mai importante măsuri de prevenție.

Vestea bună: prevenția și tratamentele au evoluat

Prevenția, testarea și tratamentul infecțiilor cu transmitere sexuală au evoluat considerabil în ultimele trei decenii.

Multe ITS pot fi gestionate eficient și, în unele cazuri, vindecate complet atunci când sunt diagnosticate și tratate la timp. Gonoreea, chlamydia și sifilisul pot fi tratate cu antibiotice.

În cazul infecțiilor virale există, de asemenea, tratamente eficiente. Terapia antiretrovirală pentru HIV poate reduce cantitatea de virus din organism până la un nivel nedetectabil, moment în care acesta nu mai este transmis pe cale sexuală. Tratamentul supresiv poate reduce riscul transmiterii herpesului genital, iar screeningul pentru HPV poate identifica și permite tratarea modificărilor precanceroase înainte ca acestea să evolueze spre cancer.

„Există riscuri, dar vestea bună este că există numeroase opțiuni de prevenție și tratament”, spune Evans. „Cel mai important este să te educi, să fii informat și să discuți cu medicul tău.”