Hidroelectrica, compania cu cea mai mare putere instalată din România (peste 6.300 MW), înregistrează deja constant niveluri de producție extrem de scăzute, atât pe timp de noapte, cât și în orele de vârf ale zilei, ajungând, ca azi noapte, la producţii neverosimile de 200 MW. Nici pe vârf de consum nu mai depăşeşte 1.500 MW producţie, la sub 25% din capacitate. Această discrepanță masivă dintre potențial și producția efectivă ridicol de mică generează semne de întrebare majore privind stabilitatea sistemului.

Trei factori pentru reducerea producției hidroenergetice 

Reducerea drastică a producției hidroenergetice nu este o alegere comercială arbitrară, ci consecința directă a trei factori:

  • Seceta hidrologică extremă și lipsa apei în lacuri: Rezervele din lacurile de acumulare au scăzut dramatic iar debitele Dunării au ajuns la cel mai mic nivel, de când sunt măsurători. Afluenții înregistrează debite istorice scăzute, ceea ce obligă compania să aplice un regim strict de conservare a apei.
  • Rolul de vârf de sarcină: Centralele hidroelectrice nu pot funcționa la capacitate maximă în mod continuu (bandă) atunci când nivelul lacurilor este redus. Ele sunt păstrate strict pentru a asigura reglajul frecvenței și pentru a acoperi golurile de consum din orele de vârf de seară, fiind ținute în oprit sau la debite minime în restul timpului. Teoretic, noi trebuie să intrăm în sezonul rece cu un nivel minim al apei din laucri de 70%, or nu suntem acolo.
  • Concurenţa “verde”: Hidroelectrica este puternic concurată ba de fotovoltaic, ba de eolian, surse care primesc automat intrare în sistem, prin lege, şi care sunt chiar mai ieftine. Mii de MW ce intră pe zi în sistem dislocuie practic energia hidro, care nu găseşte clienţi în piaţa spot, în condiţiile în care aceştia au alternativele regenerabile mai ieftine. Astfel, Hidrolectrica mai intră în piaţă doar dimineaţa şi seara pe vârf de consum.

Criza energetică, adâncită

Comportamentul actual al producției hidro adâncește criza energiei din României, fiind unul din motivele în care suntem, pentru a treia lună, în alertă energetică. În mod normal, Hidroelectrica ar trebui să fie ancora principală de stabilizare a SEN, capabilă să compenseze intermitențele energiei eoliene și solare sau oprirea grupurilor nucleare de la Cernavodă.

Faptul că gigantul hidro nu poate livra o producție consistentă lasă sistemul descoperit în fața unor cereri de consum care vor atinge 8.000 MW, în octombrie, potrivit estimărilor Energiei. Lipsa acestei puteri dispecerizabile naționale forțează Transelectrica să se bazeze pe rezerve limitate de cărbune şi gaze, să apeleze la importuri costisitoare (într-o piață regională deja tensionată) sau, în scenariul cel mai grav, să ia în calcul măsurile de limitare a consumului și oprire a exporturilor.