Anul acesta, 7 octombrie va fi o dată specială pentru Israel: pentru prima dată de la atacul brutal comis de gruparea islamistă palestiniană Hamas din 2023, ţara va marca această aniversare fără niciun ostatic israelian ţinut în Gaza, după ce ultimii captivi în viaţă au fost eliberaţi în octombrie 2025, iar, în ianuarie 2026, au fost recuperate rămăşiţele lui Ran Gvili, ultimul ostatic ţinut în Fâşie, scrie sâmbătă agenția de știri EFE,  citată de Agerpres.

Timp de doi ani, aceştia au devenit o prezenţă zilnică în societatea israeliană, numele şi fotografiile lor putând fi observate pe străzi, în magazine şi la demonstraţii. Acum, incertitudinea cu privire la cine mai este încă în viaţă şi când se va întoarce acasă a dispărut, dar, pentru mulţi israelieni, atenţia s-a mutat pe modul în care foştii ostatici îşi reconstruiesc viaţa.

De la postere la viaţa de zi cu zi

Lună după lună, fiecare eliberare a fost urmărită în direct, ţara fiind atentă la fiecare imagine şi mărturie a supravieţuitorilor. Cei mai mulţi au ales intimitatea în timp ce s-au dedicat procedurii de recuperare, în multe cazuri fizică şi, conform unui raport al Direcţiei Medicale a Ministerului Sănătăţii din Israel, în toate cazurile psihologică.

Însă, în anul care a trecut de la eliberare, au existat momente care, deşi aparţineau vieţii lor private, au devenit din nou evenimente publice.

Nunţile, sarcinile şi naşterile au fost urmărite cu o atenţie deosebită în tot Israelul. Columbianul-israelianul Elkana Bohbot, răpit la Festivalul Nova şi eliberat în octombrie 2025 după 738 de zile de captivitate, s-a întors cu soţia sa, Rivka, şi fiul lor. În august 2026, cuplul a avut o fiică, un moment de sărbătoare generalizată.

Emily Damari, eliberată în ianuarie 2025 după 471 de zile de captivitate, s-a căsătorit cu influencerul israelian Danielle Amit, un eveniment pe care multe instituţii media locale l-au salutat drept una dintre nunţile anului.

Foştii ostatici Eliya Cohen şi Ziv Abud, separaţi în timpul captivităţii bărbatului, s-au logodit după eliberarea acestuia în februarie 2025 şi s-au căsătorit în luna august a acestui an.

Portretul captivităţii

În timp ce mulţi foşti ostatici au ales să păstreze private detaliile captivităţii lor, alţii au decis să-şi facă publice experienţele şi să povestească prin ce-au trecut în lunile petrecute în Gaza.

Eli Sharabi, eliberat în februarie 2025 după 491 de zile de captivitate, a publicat cartea „Hostage” (ostatic – n.r.), în care îşi povesteşte captivitatea şi pierderea soţiei şi a celor două fiice, ucise în timpul atacului Hamas din 7 octombrie.

Omer Shem Tov, eliberat după 505 zile, a publicat şi el o carte despre experienţa sa, în 2026.

Totodată, înainte de sfârşitul anului, vor fi publicate şi memoriile fostului ostatic Luis Har, în care povesteşte despre salvarea sa de către armata israeliană în februarie 2024.

Andrei Kozlov, eliberat în iunie 2024 după 246 de zile de captivitate, a transpus unele dintre amintirile sale în picturi. După cum a relatat în interviuri, el a început să deseneze chiar în timpul captivităţii, după ce unul dintre răpitorii săi i-a dat un caiet şi un creion.

Procesarea continuă a traumei

Însă întoarcerea din captivitate nu a pus capăt traumei. Foşti ostatici au descris dificultăţi în reluarea rutinei, a relaţiilor de familie şi a unui sentiment de normalitate.

Evyatar David, eliberat în octombrie 2025 după mai bine de doi ani de captivitate, a vorbit public despre stresul posttraumatic de care suferă şi despre dificultăţile cu care se confruntă în continuare.

Alţi supravieţuitori, precum Segev Kalfon (eliberat şi el cam în aceeaşi perioadă), au vorbit despre problemele de ordin fizic, consecinţă a condiţiilor în care au fost ţinuţi captivi.

Unele mărturii au inclus şi acuzaţii de violenţă sexuală. Printre aceste relatări, un impact deosebit de puternic l-au produs mărturiile foştilor ostatici Rom Breslavski, Guy Gilboa-Dalal, Keith Siegel şi Amit Soussana.

Punct de cotitură în campania electorală

După ce nu a mai rămas niciun ostatic în Gaza, circumstanţele care au dus la capturarea şi eliberarea lor, precum şi uciderea a aproximativ 1.200 de oameni, majoritatea civili israelieni, au devenit una dintre principalele teme ale campaniei electorale dinaintea alegerilor programate pentru 27 octombrie.

După săptămâni marcate de scandaluri în urma relatărilor din presa israeliană conform cărora prim-ministrul Benjamin Netanyahu a primit avertismente din partea Egiptului şi a Emiratelor Arabe Unite înainte de atacul comis de terorişti ai Hamas, prim-ministrul a negat că ar fi fost informat punctual şi a atribuit eşecul structurilor militare şi de securitate israeliene.

Între timp, partidele de opoziţie au reiterat aceste acuzaţii în discursurile lor din ultimele săptămâni, afirmând că însuşi refuzul prim-ministrului de a permite înfiinţarea unei comisii de stat pentru investigarea evenimentelor din 7 octombrie 2023 este o dovadă a responsabilităţii sale.

Unii dintre ostatici au intrat chiar în politică, cum ar fi Ohad Ben Ami, care s-a alăturat în calitate de candidat onorific partidului de opoziţie Yashar! (Drepţi!), aflat în fruntea sondajelor de opinie.

Inclusiv membri de familie ai unor foşti ostatici au făcut acest pas: Talik Gvili, mama lui Ran Gvili, este înscrisă pe lista Likud, partidul lui Netanyahu.