“Izbitor de asemănătoare – rețineți că nu am spus „identică” – cu experiența mamei mele în Berlinul anilor ’30, când Germania rămăsese cu două extreme rivale și mortale: comunismul și nazismul.” scria pe Facebook un prieten evreu din Statele Unite originar din România, după rezultatul alegerilor de duminică de la Berlin și din landul Mecklenburg Pomerania Inferioară.

Pentru aducere aminte, la Berlin pe primul loc s-a situat partidul Die Linke (Stânga), succesor al fostului Partid Comunist din Germania de est, cu 25,7%, în timp ce la Mecklenburg s-a situat pe primul loc Alternativa pentru Germania (AfD, extrema dreaptă) cu 38%. Aceasta după ce cu două săptămâni în urmă AfD se clasase pe primul loc în landul Saxonia Anhalt cu 44%.

Unii spun că e vorba de două mici landuri est-germane și de capitala Berlin, care nu sunt reprezentative pentru ansamblul Germaniei. Dar dacă de uităm la media sondajelor pentru alegerile federale pe ultima săptămână constatăm că la nivelul întregii țări AfD este pe primul loc detașat, cu 28,5% în intențiile de vot, urmat de Uniunea Creștin Democrată (CDU) a cancelarului Friedrich Merz cu 19,4%, Verzii cu 15%, Partidul Social Democrat (SPD) – partenerul la guvernare federală al CDU – cu 12,6% și Linke cu 10,9%. Dacă adăugăm și Alianța Sarah Wagenknecht (BSW), un partid care combină marxismul economic cu poziția anti-imigrație a AfD, cu 3,6%, ajungem la un total de 43% pentru forțele extremei drepte și a celei stângi în Germania.

La ultimele alegeri libere din Germania dinainte de cel de-al doilea război mondial, în noiembrie 1932, Naziștii conduși de Adolf Hitler și Partidul Comunist condus de Ernst Thalmann, două partide care aveau în mod explicit în platforma lor abolirea democrației, au întrunit 50% din voturi și o majoritate în Reichstag – denumirea de atunci a parlamentului federal.

Desigur că există deosebiri acum față de anii 1930. AfD, un partid înființat abia în 2013, exprimă prin unii dintre membrii săi nostalgii pentru trecutul nazist, dar principala sa preocupare este imigrația. Partidul propune “remigrația” adică expulzarea către țările de origine a imigranților, oficial acelor aflați în stare ilegală, dar în rândurile AfD se aud voci care cer și expulzarea refugiaților din Ucraina, a celor din Siria și chiar a străinilor naturalizați “neintegrați”. O poziție alarmantă a AfD este și sprijinul constant pentru Rusia în conflictul cu Ucraina, care amintește într-o oarecare măsură de Pactul Ribbentrop – Molotov din 1939, izvorâtă parțial și din nemulțumirea populației, mai ales din estul Germaniei, cu privire la scumpirea prețului energiei în urma sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană Rusiei.

La celălalt capăt al spectrului politic, Stânga are o poziție diametral opusă în ceea ce privește migrația: lidera partidului de la Berlin, cu șanse de a conduce noua administrație, Elif Eralp o avocată de origine turcă specializată în imigrație și azil, este extrem de populară într-un oraș în care 42% dintre locuitori sunt imigranți, cu sau fără cetățenia germană. Din Linke a fost acuzat că prin sprijinirea demonstrațiilor pro-palestiniene și anti-Israel, uneori violente, încurajează antisemitismul. De altfel, președintele Consiliului Central al Evreilor din Germania, Josef Schuster, a cerut partidelor politice tradiționale de la Berlin – CDU, SPD, Verzii – să nu colaboreze cu Stânga în formarea unei noi majorități în Camera Deputaților a capitalei.

Foto: Wikipedia

Legăturile dintre Stânga, BSW și organizațiile islamiste din Germania duc cu gândul la alianța tactică dintre naziști și islamiști în perioada celui de-al doilea război mondial, al cărei simbol l-a constituit audiența acordată de Hitler muftiului Ierusalimului, Haj Amin el-Husseini, refugiat la Berlin fiind căutat de autoritățile britanice mandatare din Palestina pentru incitare la ură împotriva evreilor.

În mod similar, o supraviețuitoare a Holocaustului, Charlotte Knobloch în vârstă de 93 de ani, a cerut interzicerea AfD, după victoria din Saxonia Anhalt, după care a primit amenințări cu moartea. AfD este declarat partid extremist de dreapta în mod oficial de Oficiul pentru Protecția Constituției – serviciul de securitate intern al Germaniei.

Însuși cancelarul Merz, al cărui partid a eșuat intrarea în Landtag-ul de la Mecklenburg – o premieră din 1949 pentru orice scrutin federal sau de land – a tras un semnal de alarmă cu privire la pericolul ce paște democrația germană, promițând în același timp să protejeze comunitatea evreiască de atacurile antisemite. Cancelarul Merz a contrat și amenințarea venită de la extrema stângă – Eralp a promis exproprierea a 200.000 de apartamente de la proprietarii privați în scopul combaterii nivelului foarte ridicat al chiriilor – spunând că va înainta în Bundestag un proiect de lege care să interzică o astfel de acțiune.

Dar popularitatea extremei drepte și a celei stângi în Germania nu este tocmai o surpriză: ca și în anii 1930, chiar dacă nu la același nivel, stagnarea economică a indus o stare de nemulțumire profundă, mai ales printre tineri, acolo unde AfD conduce detașat, dar și în locuri ca Berlin, unde situația locativă care afectează în mod deosebit tineretul, aduce voturi partidului Stânga. În plus, imigrația de masă – în 2015 un milion de refugiați sirieni au venit în Germania – a provocat o reacție în electoratul german, favorizând AfD și ducând la apariția BSW, desprins acum cinci ani din Stânga. În mod paradoxal, popularitatea AfD și BSW este cea mai ridicată în landurile din est, unde concentrația imigranților este cea mai redusă, dar aceasta este o moștenire a perioadei comuniste, când populația era covârșitor compusă aici din etnici germani.

Asemănări și deosebiri în Germania de azi cu cea de acum peste 90 de ani. În esență, electoratul, care potrivit sondajelor de opinie are o încredere de sub 10% în guvernul federal CDU – SPD al cancelarului Merz, are motive întemeiate de nemulțumire. Dar orientarea sa către partide care propun soluții simpliste, demagogice, ar trebui să alarmeze pe toți europenii: Germania este cel mai mare stat al Uniunii Europene și tot ceea ce se petrece acolo îi afectează pe cetățenii UE.