Deponenții ruși fug de bănci. În primele șapte luni ale anului 2026, aproximativ 24,4 miliarde de euro au fost retrase din sistemul bancar, în timp ce cererea de numerar continuă să crească, transmite Euronews Italia, citat de Rador. Temerile legate de impactul războiului asupra economiei, atacurile cu drone ucrainene asupra rafinăriilor și infrastructurii și, mai presus de toate, posibilitatea intervenției guvernului în economiile private îi determină pe cetățeni să își transforme depozitele în bancnote.

Conform datelor colectate de un marketplace financiar rusesc, Banks.ru, cererea de numerar a început să se accelereze în martie, aproximativ 300 de miliarde de ruble, puțin peste 3 miliarde de euro, ieșind din conturi în fiecare lună.

Fenomenul afectează și principalele instituții de credit ale țării. Cinci dintre cele mai mari șapte bănci din Rusia au înregistrat ieșiri nete de depozite ale clienților.

Gazprombank a fost cel mai grav afectată, pierzând 299,5 miliarde de ruble, aproximativ 3 miliarde de euro, în patru luni, echivalentul a 10,8% din depozitele sale. Rosselkhozbank a înregistrat o ieșire de 270,5 miliarde de ruble, peste 2,7 miliarde de euro, o scădere de peste 15%.

Alfa-Bank, cea mai mare bancă privată din Rusia, a înregistrat, de asemenea, ieșiri de 179,4 miliarde de ruble, aproximativ 1,8 miliarde de euro, sau 5,6% din depozitele sale. Sovcombank și VTB au înregistrat ieșiri de 81,7 miliarde, respectiv 20,4 miliarde de ruble.

Sberbank, gigantul bancar controlat de stat, a rezistat inițial. Dar clienții săi au început și ei să prefere numerarul: 211,6 miliarde de ruble au ieșit din bancă în iunie, iar alte 31,8 miliarde în iulie. Excepție a fost T-Bank, ale cărei depozite au crescut cu 193 de miliarde de ruble în aceeași perioadă.

Datele de la Banca Centrală a Rusiei confirmă această tendință. În iulie, volumul de numerar în circulație a crescut cu 643,4 miliarde de ruble, aproximativ 6,5 miliarde de euro: o creștere de 43,1% față de iunie și cea mai mare creștere de la începutul anului.

Creșterea lichidității fizice începuse deja în lunile anterioare. După reducerea sezonieră din ianuarie, numerarul în circulație a crescut cu 180,2 miliarde de ruble în februarie, 285,1 miliarde în martie, 607,3 miliarde în aprilie, 381,2 miliarde în mai și 449,7 miliarde în iunie. Această cifră nu înseamnă neapărat că toți acești bani au fost retrași din conturile bancare ale cetățenilor: creșterea numerarului în circulație include și alte componente ale sistemului monetar. Cu toate acestea, tendința indică în mod clar o preferință mai mare pentru lichidități.

Există mai mulți factori care stau la baza goanei după lichidități. Unul este teama că intensificarea atacurilor ucrainene ar putea cauza noi dificultăți economice și logistice. Celălalt, mai delicat, privește relația dintre stat, bănci și economiile private.

Teama unei posibile intervenții asupra activelor nu este nefondată. În ultimii ani, Kremlinul a sporit controlul public asupra unei porțiuni tot mai mari din activele private și strategice. Potrivit „Washington Post, „procurorii ruși ar trebui să transfere aproximativ 51,5 miliarde de dolari în active private aflate sub controlul statului până în 2025. În iunie, autoritățile au confiscat, de asemenea, active în valoare de aproximativ 7,6 miliarde de dolari legate de miliardarul Vadim Moshkovich, fondatorul holdingului agricol Rusagro.

Cel mai evident precedent, însă, privește activele străine. În 2022, Rusia a introdus așa-numitele conturi de tip C, utilizate pentru a limita accesul la capital al investitorilor din țări considerate „ostile”. Restricțiile au fost modificate și în 2026: pe 4 august, Vladimir Putin a semnat un decret care a restabilit o mai mare libertate în utilizarea fondurilor anumitor categorii de deponenți străini.

Pentru economisitorii ruși, întrebarea este și psihologică: cât de sigur este să-și lase toate activele în sistemul bancar într-o economie din ce în ce mai orientată către nevoile războiului?

Sistemul bancar rusesc a devenit unul dintre principalele instrumente prin care statul susține economia de război. Băncile finanțează, inclusiv prin programe și directive guvernamentale, companii strategice și sectoare legate de apărare.

În același timp, marile companii încearcă, de asemenea, să își protejeze o parte din lichiditatea lor. Conform datelor Băncii Centrale, peste 9,4 miliarde de dolari au părăsit sistemul bancar rus în al doilea trimestru al anului 2026.

Fenomenul amintește oarecum de anul 2022, când invazia Ucrainei și primul val de sancțiuni occidentale au declanșat o adevărată retragere masivă a banilor. Banca Centrală a Rusiei a răspuns prin creșterea temporară a ratelor dobânzilor la 20% și introducerea unor controale de capital. Acea criză a fost ulterior ținută sub control. Diferența de astăzi este că presiunea asupra economiilor nu pare a fi legată de un singur șoc financiar, ci face parte dintr-o deteriorare economică mai prelungită.

Într-adevăr, cifrele de creștere prezintă o Rusie foarte diferită de cea care, în primii ani ai războiului, reușise să mențină o economie relativ rezistentă datorită cheltuielilor publice, veniturilor din energie și reconversiei industriei către producția militară.

În prima jumătate a anului 2026, PIB-ul rusesc a crescut cu doar 0,3% față de aceeași perioadă a anului precedent, conform estimărilor Ministerului Dezvoltării Economice. În primul trimestru, economia se contractase de fapt cu 0,2%, compensată de o creștere de 0,9% în al doilea trimestru.

Aceasta este o încetinire semnificativă față de perioada anterioară și vine în contextul în care bugetul public se confruntă cu costuri din ce în ce mai mari pentru război.

Tensiunea a fost accentuată și mai mult de soarta lui Andrei Klepach, economist-șef al băncii de stat VEB. Klepach a fost demis din funcție în ultimele zile, după ce a criticat public capacitatea Rusiei de a susține un lung război de uzură. Într-un discurs din luna mai, Klepach a avertizat că țara nu va reuși să câștige competiția economică și tehnologică și că costurile războiului sunt în creștere. Demiterea sa în sine nu dovedește existența unei crize sistemice. Dar este un alt semn al tensiunilor care cuprind economia rusă.

Deocamdată, nu există suficiente dovezi care să sugereze un colaps al sistemului bancar rusesc. Băncile continuă să funcționeze, iar Kremlinul are instrumente semnificative pentru a sprijini lichiditatea și a interveni pe piață.

Însă, goana după numerar este un semnal de alarmă. Atunci când familiile și întreprinderile preferă să aibă numerar fizic disponibil, decât să-l lase în conturi bancare, înseamnă că încrederea în sistemul financiar devine o variabilă economică din ce în ce mai importantă.

Și, pe măsură ce războiul continuă să consume resurse, atacurile asupra infrastructurii rusești se intensifică, iar creșterea economică încetinește, problema pentru Moscova nu este doar câți bani are disponibili, ci și câți cetățeni sunt încă dispuși să-i lase în mâinile sistemului financiar controlat de stat.

Traducerea Rador: Oana Avram