De doi ani încoace TikTok a devenit explicația universală a succesului în politica românească. Apare un candidat de nicăieri? TikTok. Creşte un partid antisistem? TikTok. Scade audienţa presei tradiţionale? Explicaţia sunt algoritmii. Iată însă că un sondaj de opinie EFOR-ARP despre felul în care românii consumă informație pe internet complică niţel povestea. Revoluția digitală e reală, doar că publicul nostru pare s-o trăiască într-un mod destul de schizoid: află tot mai multe lucruri de pe rețele sociale, dar când îi întrebi în cine au încredere se întorc tot către vechile canale media.

Sondajul nostru se referă strict la utilizarea media pentru informare, nu alte scopuri, iar în acest sens televiziunea rămâne prima sursă în care românii spun că au încredere pentru ştirile zilnice: 28.7%. Platformele sociale strâng doar 14.5% din opţiuni, iar ziarele online 10.4%. Şi mai spectaculos, 21.4% răspund că nu au nici o sursă de încredere – adică mai mult decât un român din cinci. În rândul votanților AUR procentul ajunge la 25%, între nehotărâți la 30.2%, iar la non-votanți, 27.1%. Există aşadar un segment consistent de public pentru care scepticismul generalizat a devenit aproape o filozofie de viaţă. Iar dacă e aşa, atunci şi problema dezinformării se pune diferit: nu-i vorba doar că avem concetăţeni care se alimentează din surse cu erori ci, mai grav, că avem undeva între o cincime şi un sfert din societate care nu mai crede în nimic.

O a doua surpriză a sondajului e că nu doar televiziunea, dar şi platforma Facebook refuză cu încăpățânare să moară conform prognozei entuziaştilor new media: 38% din public o foloseşte cel mai des pentru ştiri, față de 14.5% TikTok. Facebook ajunge la aproape jumătate din cei peste 60 de ani, în vreme ce TikTok atinge maximul (o treime) la grupa de vârstă 18-29. Deci diferenţa de generaţie există, doar că e un pic mai cu nuanţe decât caricatura “bunicul pe Facebook, nepotul pe TikTok”.

Mai interesantă decât audienţa brută a platformelor e relația de încredere a publicului cu ele. Utilizatorii care îşi iau ştirile în principal de pe Facebook acordă mai multă încredere televiziunii (nota 3.28 pe o scară de la 1 la 5), radioului (3.21) şi portalurilor de ştiri (3.17) decât Facebook-ului însuşi (3.13). Deci Facebook seamănă cu un vechi chioşc de ziare (de pe vremea când existau ziare!): treceai pe acolo, vedeai titlurile, eventual luai un ziar, apoi te mai uitai şi în altă parte pentru ce te interesa ca să afli mai multe. La TikTok situaţia e cu totul alta: platforma primeşte de la propriii utilizatori scorul maxim (3.49), iar toate celelalte surse mult mai puţin. Cu alte cuvinte, TikTok pare să fie pentru fanii săi un mediu informațional închis, autosuficient.

A treia surpriză, mai discretă, e YouTube: 18%, locul doi ca sursă de ştiri. În ansamblul populației platforma video are un nivel de încredere de 3.10, practic egal cu televiziunea, radioul şi portalurile de ştiri. Cei care folosesc YouTube ca primă sursă de informare îi dau o notă foarte mare (3.75, cea mai mare din sondaj) şi în acelaşi timp dau scoruri ridicate pentru radio şi presa online. YouTube s-a strecurat astfel, aproape fără dezbatere publică, în clubul canalelor considerate credibile de români. În plus, nu e o jucărie de adolescenți: vârful audienţei sale pe ştiri e în categoria 40-59 de ani.

Politic, datele confirmă unele lucruri ştiute şi din alte cercetări. Profilul mediatic al tinerilor seamănă cu cel al publicului suveranist: mult video, social media predominante, fără presă scrisă. Dintre votanții AUR, 25.6% indică TikTok drept principala sursă de ştiri, față de 10.6% la PSD, 5.8% la PNL şi doar 2.1% la USR. TikTok e sursa preferată de informaţii pentru 20% din cei cu educație sub nivel liceu; procentul coboară la 8% pentru cei cu educație peste liceu.

Mai mult decât atât: Facebook a crescut iniţial peste o rețea socială care exista deja în viața reală (prieteni, rude, colegi, comunități, organizații) iar informația încă circulă în bună măsură prin aceste conexiuni. Dar TikTok sare peste ele complet. Un clip ajunge la oameni care nu-l cunosc pe autor, nu-l urmăresc și n-au nimic în comun cu publicul său inițial; dacă produce suficient engagement, algoritmul îi lărgește rapid audiența.

Aici apare o diferență politică importantă: FB este foarte bun la organizarea și mobilizarea unor comunități existente; în schimb TikTok poate fabrica vizibilitate înainte ca acea comunitate să existe. În politica tipică construiai întâi nucleul de partid, organizațiile locale și notorietatea, iar la urmă venea şi audiența. Pe scurtătura TikTok ordinea se poate inversa: întâi te faci viral iar partidul îl construiești după aceea, după cum am văzut cazuri în ultimii doi ani în România, Republica Moldova sau chiar în Occident.

Când e vorba de conţinut, presa tradiţională încă produce o parte importantă din substanţa conversației publice, însă drumul dintre redacție şi cetățean trece tot mai des prin intermediari digitali care selectează ordinea, frecvența şi audiența mesajelor. În vechiul sistem, redacția decidea ce ajunge pe prima pagină sau deschide telejurnalul de seară. Acum puterea s-a mutat către un sistem de recomandare optimizat pentru engagement, cu algoritmi.

Toate astea par detalii tehnice obscure – până când începe o campanie electorală! Atunci descoperim cu uimire că acela care vămuieşte traseul informației către consumator are un cuvânt greu de spus şi în controlul agendei publice. Presa veche nu a murit, dar a pierdut monopolul asupra distribuţiei şi prioritizării informaţiei.

PS. Găsiți mai multe detalii, cifre şi concluzii în analiza completă a sondajului EFOR-ARP pe consumul de social media