Întâlnirea dintre președinta Curții Constituționale, Simina Tănăsescu, și premierul Ilie Bolojan nu trebuia să aibă loc într-un cadru neoficial, netransparent, cu două zile înainte de o decizie importantă a CCR de care Bolojan era direct interesat, pentru că îl privea pe Dominic Fritz, cel mai important aliat politic al său. O eventuală decizie favorabilă Guvernului ar fi fost mereu grevată de suspiciunea că a fost negociată politic de șefa CCR cu premierul, oricât de vehement ar nega cei doi. Nu a fost însă cazul, pentru că CCR a decis că o lege poate să retroactiveze – în ciuda a ce spune Constituția.

Explicația premierului că se face din țânțar armăsar de pe urma unei banale întâlniri instituționale nu prea ține. Orice întâlnire instituțională are loc, logic, la sediul uneia dintre cele două instituții, Guvern sau CCR. Mai există apoi varianta mai simplă a telefoanelor, a adreselor prin care se rezolvă o mulțime de probleme administrative, logistice etc. Nu e nevoie de întâlniri cu aer conspirativ pentru așa ceva.

Locul și momentul întâlnirii ridică serioase semne de întrebare. Vineri după-amiază, Palatul Parlamentului, o clădire goală. Biroul președintelui Senatului, Mircea Abrudean (PNL), care se afla în acel moment la Cluj. Președinta CCR poate ajunge acolo discret, fără să lase nicio urmă, fără să se înregistreze undeva, străbătând pur și simplu holul lung care desparte sediul Curții, aflat tot în Casa Poporului, de birourile Parlamentului.

O vizită a premierului la Parlament nu ridică, la rândul ei, nicio suspiciune. Prin urmare, locul pare să fi fost ales tocmai pentru că, în ciuda aparențelor, le-a oferit celor doi protagoniști ocazia unei întrevederi discrete, dar nu foarte sigure, după cum s-a dovedit în cele din urmă. Cineva i-a văzut și a alertat presa.

E dificil spre imposibil de acceptat senin explicațiile premierului că a fost o banală întâlnire instituțională. Șefa CCR se confruntă deja cu un atac virulent chiar din interiorul breslei magistraților, cu vârf de lance în persoana șefei Înaltei Curți, Lia Savonea. Într-un lung comunicat în care denunță întâlnirea ca fiind încă o lovitură pentru credibilitatea justiției, doamna Savonea sugerează voalat că s-ar impune demisia Siminei Tănăsescu de la șefia CCR.

Astfel de poziționări par corecte și normale într-o democrație în care separația puterilor în stat este fundamentală. Numai că șefa Înaltei Curți este ultima persoană din magistratură care are legitimitatea de a vorbi despre credibilitatea justiției și mai ales despre întâlniri cu politicienii. Fostul ministru al Justiției, Ana Birchall, i-a amintit întâlnirile cu fostul premier Viorica Dăncilă și cu Florin Iordache pe vremea când PSD încerca să modifice legile justiției.

Un alt fost ministru al Justiției, Tudorel Toader, dezvăluia în 2019 că modificarea legilor justiției în timpul regimului Dragnea a fost inclusiv opera unor „centre de reflecție”. Au circulat informații că inclusiv înalți magistrați îl consiliau în privat pe Dragnea pe tema amendamentelor ce urmau să fie introduse sub forma unor ordonanțe de urgență menite să promoveze amnistia și grațierea.

Ar fi un moment bun ca toți cei care cunosc numele magistraților care ofereau consultanță juridică PSD-ului aflat pe atunci în război cu justiția să le facă publice.

Apoi, doamna Savonea a marcat sub mandatul ei de șefă a Înaltei Curți cele mai dure invalidări profesionale venite de la instanțe supranaționale precum CEDO sau CJUE. Credibilitatea justiției a avut de suferit din cauza marilor dosare închise pe bandă rulantă la Înalta Curte din cauza modului în care justiția Liei Savonea a înțeles să aplice prescripția, ignorând recomandările instanțelor europene.

N-am văzut însă indignarea de azi în interiorul sistemului, nici din partea CSM, nici din partea Curților de Apel atunci când justiția Liei Savonea a încasat cele mai dure critici din partea CJUE.

Și tot în credibilitatea justiției a lovit șefa Înaltei Curți atunci când a declanșat război total Guvernului Bolojan pe tema pensiilor speciale ale magistraților, de care a ținut cu dinții în ciuda limitărilor bugetare și în dispreț total față de ceilalți plătitori de taxe.

Cele mai toxice și antireformiste figuri din sistem plâng azi la catafalcul justiției, după ce tot ele au îngropat-o cu credibilitate cu tot.

În concluzie, tema întâlnirilor dintre magistrați, judecători CCR și politicieni în afara cadrului instituțional reprezintă un subiect serios de dezbatere, dar este profund indecent și ușor ridicol ca tocmai sforarii-șefi din justiție să țină lecții fix despre separația puterilor în stat.